Raid 2015

 

Raid 2015

                  Iata ca si ziua cu numarul 22 a lui Mai a sosit. Vineri stam la birouri ca pe ace, peste citeva ore vom pleca la RAID. Velierele cabinate AlexandraM, Princess poreclita si Papaval, Mandalay si cele doua barcute mici deschise Embrion a lui Vasile si Ally a lui Lucian sunt pregatite sa atinga apa la Lunca.

                   Dupa ce am pregatit cele ce mai ne erau necesare, dupa ce am incarcat totul in masini, ora aproximativa zece seara, am pornit spre locul de lansare. Am ajuns in jurul orei trei dimineata dupa un parcurs fara probleme si am cautat un loc ferit pe o straduta pentru a mai prinde putin timp pentru somn din aceasta noapte, nu inainte de a inchina un paharel deschiderii evenimentului. Dimineata am mers direct la pensiunea Casa Pescarilor din satul Lunca unde urma sa dam barcile la apa si sa lasam masinile pentru urmatoarea saptamana. Acest loc s-a dovedit a fi deosebit de frumos, personalul foarte primitor, bucataria avand foarte bune cunostinte in domeniul culinar. Multumim si pe aceasta cale domnului Liviu pentru tot ce a facut pentru noi.

                Am inceput armarea AlexandreiM  apoi a Princess- ului in paralel cu catamaranul InDaKat, urmate de Mandalay a lui Mihai din Galati. Noutatile acestei editii a RAID-ului sunt cele doua ambarcatiuni cu vele Mandalay si Princess dar si Ally, ambarcatiunea deschisa cu vasle si motor a lui Lucian.

          Mandalay este o ambarcatiune lunga de aproximativ 6 metri fabricata de Stuart Marine pe taram american. Cokpitul este foarte generos in detrimentul cabinei care la randul ei poate primi pentru odihna un echipaj de doi oameni. In mers aceasta s-a dovedit foarte manevrabila asigurand echipajului sau voie buna si distractie exact asa cum trebuia.

              Princess este un Klepper Traveler 21, productie germana construit de celebrul producator la Rosenheim din fibra de sticla si rasini epoxidice in anul 1972, fiind putin mai batrana decat proprietarul, aflata si ea la prima lansare pe Razim. Ally este confectionata din tabla de aluminiu nituita, nepuntata dotata cu doua vasle prinse in furcheti si motor.

                     Odata armate barcile primul dat la apa a fost InDaKat-ul care a si pornit pe canal in cautarea unui loc favorabil de campare pentru asezarea taberei. Au urmat si celelalte ambarcatiuni si pentru ca vremea era perfecta echipajul de pe Mandalay a decis o iesire de seara pentru probe si antrenament. Au revenit spre inserat la tabara cu velele in fluture impinsi de un vant slab pe mijlocul canalului. Seara a continuat cu o bere, un wiski, o samanta si multa voie buna pana ce toti marinarii au mers la culcare.

                        Dimineata urmatoare ne-a intampinat cu soare si un vanticel slab ce imbia la iesirea in marele lac, insa mai aveam de asteptat aceasta clipa dat fiind ca Lucian inca nu era dat la apa iar motorul lui Vasile inca se incapatana sa nu porneasca. Prin grija lui Vincentiu care avea un intreg atelier la purtator aceasta incapatanare a motorului a fost invinsa in timp ce Lucian venea usor la vasle pe canal, astfel fiind indeplinite conditiile de a da startul efectiv la RAID 2015 pornind usor spre iesirea in lac. Aici Mandalay a ridicat velele si a pus capcompas pe intrarea canalului 5 unde am stabilit de comun acord urmatoarea tabara.  Acum nu mai ramane decit sa desfac o bere si sa gandesc strategia de drum pentru a ajunge in canalul 5. Au urmat citeva volte, intalniri cu pelicani, inca vreo doua beri si iata-ma in gura canalului amintit, zarind unul din digurile submerse despre care aveam cunostinta. Am considerat o frumusete ancorarea in acest punct pentru a regrupa intrega echipa RAID si astfel sa intram in siguranta in canal printre diguri, asa ca a urmat cea mai proasta ancorare de cind plutesc pe apa. Chiar daca ma voi face de ras o sa istorisesc si aceasta patanie pentru ca face parte din intamplarile acestei expeditii si mie nu mi-e teama de rasul lumii. Iata-ma ajuns la locul de ancorare, imping usor echea carmei si aduc prova ambacatiunii in vant, velele incep sa fluture, actionez comanda roll-focului si acesta se ruleaza cuminte apoi il blochez, dezleg funga randei, ea vine usor si se pliaza pe ghiu, o leg cu dispozitivul elastic din dotare si ma reped catre putul ancorei sa o fundarisesc repede astfel vantul si curentul sa nu imi modifice mult pozitia. Deschid capacul putului de ancora, o apuc si zvarl peste bord cu ea, pleosc ancora in apa si un ghem de parama bine inodat dupa ea. Ne-am ancorat. Da, ne-am ancorat, dar numai datorita faptului ca apa avea putin peste un metru si lungimea lantului a fost de ajuns pentru ca ancora sa ajunga sa se agate de fundul milos-nisipos. Neglijenta din partea mea, la armare am legat capatul paramei de unul din tacheti cu grija sa nu raman fara ancora dar nu am eliberat colacul de parama astfel intr-un cap ditai ancora, in celalalt buna legatura la tachet asa ca am fost nevoit sa arunc peste bord un ghem de parama la ancorare, norocul ca a ramas sub nivelul apei si nu a iesit in poze. Acum “bine ancorat” am asteptat si celelalte echipaje sa se apropie, primul venit Lucian care s-a legat la pupa mea, apoi Dan care s-a legat la babordul meu, Mihai si Vincentiu care s-au legat in babordul lui Dan fundarisind si ei ancora urmati de Nicu. Asa am asteptat pe langa cite o bere pe Vasile care intarzia si nu raspundea nici la telefon, dar care aproape de apus a aparut micut pe linga mal alaturandu-se grupului. Deoarece soarele mergea la culcare am decis sa il urmam si am intrat in canalul 5 imediat inainte de stavilar acostand la pontonul amenajat. Aici ne-am imprietenit cu citiva oameni care lucreaza in zona si care s-au aratat unii mai primitori, altii mai putin dar intr-un final ne-am inteles bine si totul a decurs frumos si in acest loc. Am prajit citiva cirnati de plescoi adusi de acasa pe care i-am imprietenit  in castron cu putina fasole din conserva si asa am avut o masa de seara foarte potrivita pentru locul unde ne aflam. Echipajul de pe InDaKat a ales un loc de tabara mai salbatic, ei campand prima seara pe o plaja imediat la iesirea din canal spre Gura Portilei.

                 Urmatoarea dimineata ne-a primit cu cer inorat si un vant putin mai tare decat in ziua precedenta dar nu mai tare decat este necesar unei navigatii de placere, acesta datand exact din directia unde trebuia noi sa ajungem ceea ce a facut necesara efectuarea unei multimi de volte, dar pentru ca acum eram putin mai acomodati cu ambarcatiunile a fost o placere. Dupa aceasta sumedenie de volte, vantul a cazut, apropierea de mal in directia de unde batea vantul favorizand slabirea sa, malul cu pricina constituind adapost, asa ca am pornit motorul, am coborat velele si am intrat in canalul de la Gura Portitei cu gandul la berea rece de la terasa restaurantului Eden. Odata ajunsi aici am procedat ca atare si ne-am racorit in voie. Am pornit pe plaja pentru a face o vizita Marii Negre, timp in care Vincentiu a obtinut de la Politia de Frontiera informatia ca putem vizita frumosul canal care se deschide in stanga imediat, canal care este colmatat in mare masura dar care ofera un peisaj unic. Imbarcati pe Mandalay la invitatia lui Mihai am intrat pe acest canal si am savurat citeva sprituri invaluiti in peisajul de un frumos unic.

           Seara ne-am retras in restaurantul complexului unde am servit o masa boiereasca si ne-am racorit cu cateva beri dupa care am iesit pe plaja unde ne astepta o frumoasa surpriza, un minunat foc de tabara urias la malul marii facut de unul din angajatii locului. O odihna binemeritata a urmat pina in dimineatata urmatoare.

           Zorii acesteia ne-au oferit o vreme spectaculoasa la malul marii , echipajul de pe AlexandraM plecand in cautarea unui ajutor la statia meteorologica, fiind necesara o sudura la axul carmei care cedase cu o zi inainte. Oameni minunati am gasit acolo, le multumim si pe aceasta cale, defectiunea fiind remediata pe loc si berea bauta impreuna cu pofta.

              Gata de plecare in urmatoarea etapa! Echipajele s-au dezlegat de la mal si au pornit spre intrarea in canalul Periteasca sa vedem si din acest loc marea. Vint bun, mai tare decat in celelalte zile din directia optima, ne-a permis testarea barcilor la viteze mai maricele, asa ca am ajuns destul de repede in gura canalului amintit unde AlexandraM s-a pus cuminte pe uscat travers pe canal. Dupa ce ne-am strecurat pe langa ea si ne-am legat la mal am inceput manevrele de introducere a ei in canal, fiind necesara trecerea peste pragul care se formeaza prin colmatare chiar in gura lui. Am ramas pe pozitie pentru a-l astepta si pe Vasile care nu stia locatia, timp in care am profitat de soare, de apa si de cateva cani cu vin de tara oferit de Mihai. Vasile a aparut spre seara cu velele ridicate purtat de vant aratand o imagine asemanatoare unui naufragiat care atinge malul dupa ce a pierdut nava in largul marii.

            Periteasca ne-a oferit ca de fiecare data peisajul minunat cu care ne-am obijnuit si atmosfera de relaxare pe care dorim sa o primim de la salbaticia deltei si pentru care plecam de acasa la expeditii.

                     Ceaunul a inceput curand sa sfaraie si obisnuita tocanita a prins contur deasupra focului de lemn intaratat sub aceasta minunata scula  atarnata de trepiedul special conceput. A fost buna si a indemnat la un spritz de seara linga taclalele membrilor de echipaje RAID prezenti si apoi la un somn meritat pe deplin.

                    Dimineata zilei urmatoare ne-a indemnat sa facem o vizita marii, unde am savurat o bere in liniste pregatind plecarea spre urmatoarea tabara care trebuia sa fie la intrarea in canalul Dunavat la prietenul nostru Nea Sinel. Zis si facut, strangem tabara si facem planul de bataie, urmand ca eu, Mihai si Vincentiu sa mergem la capatul canalului si sa acostam, Vasile sa iasa si sa mearga inainte avand viteza mai mica, Nicu venind din spate ca sa il putem ajuta sa iasa peste pragul colmatat. Noi am ajuns, Vasile a urmat cursul spre Cap Cosburun, dar… dar, AlexandraM intarzia sa apara. Apare insa Lucian care ne comunica faptul ca motorul acesteia s-a oprit si nu se mai lasa convins sa porneasca. Impreuna cu Vincentiu si trusa lui de scule mergem sa induplecam acest motor sa lupte cu noi in continuare si dupa ce ii umblam putin in matze aflam ca a fost alimentat cu apa in loc de benzina, fapt care nu prea i-a placut. Rezervoarele au fost umplute de la o benzinarie de pe autostrada A2 in miez de noapte si este posibil ca lucratorul de acolo sa ne fi vandut condensul de pe peretii rezevorului fara sa stie sau in mod intentionat cativa litrii de apa la pret bun, desi Nicu observand functionarea ciudata a pompei a atras atentia asupra acestui fapt care in final s-a si intamplat. Curatam apa, inlocuim rezervorul cu probleme, curatam bujiile cu sprijinul unor pescari din zona care au avut o cheie potrivita si incercam iesirea in lac dupa planurile de dimineata. Noi ne lasam usor pe curent urmand ca AlexandraM sa ne prinda dupa ce returneaza cheia de bujii. Nicu, nu stim de ce, cupleaza din nou rezervorul cu apa la motor fara sa isi dea seama si iata ca motorul se opreste din nou. Ora fiind tarzie sa mai iesim in lac ne retragem cu totii in locul unde AlexandraM statea cuminte legata la stuf cu carburatorul inundat de apa. De data aceasta stim ce este de facut, purjam bine carburatorul dupa inlocuirea rezervorului si doua – trei sfori fac  motorul sa zumzaie frumos in relanti. A urmat o bere, relaxare, un biban enorm, si o stiuca mica, acestia fiind eliberati nefiind in programul bucatariei masa de peste.

             Seara s-a lasat calma peste noi, cativa tantari au venit agresivi sa isi serveasca masa, la randul nostru am servit cate ceva de mancare cu gandul la intalnirea cu Nea Sinel care urma sa se intample in ziua urmatoare.

             Ora aproximativa 1:30 dimineata. Somnul este intrerupt brutal de batai ritmice in bordaj si miscari neregulate ale ambarcatiunii. Ma trezesc si inteleg, s-a intetit vintul zdravan sufland cu putere dinspre uscat spre mare. Afara este “bulau”, cum spun localnicii. Verific legaturile la cheu, aduc ghiul pe pozitie centrala sa nu loveasca in sarturi, leg zdravan cirma de balustrada barcii pentru a nu mai lovi in bordaj si ma bag la cabina sa continui somnul intrerupt de cele aratate.

                  Dimineata somn prelung dat de imposibilitatea iesirii in lac pe asemenea vreme. La postul de radio auzim ca pentru judetul Tulcea a fost emisa avertizare cod galben de vant puternic, asa ca tragem concluzia ca si Periteasca ne iubeste nu numai noi pe ea si nu ne mai vrea plecati. Neputand controla natura dezlantuita, ne luam cateva beri si mergem pe plaja unde asezati pe malul marii la adapostul malului inalt contemplam apa linistita fara nici un val in timp ce planuim o noua tocanitza.

                        Vantul puternic a batut constant zi si noapte doua zile timp in care am baut bere, am pescuit intre barci si am gatit la adapostul unei tufe de pe plaja. Dupa aceste doua zile, spre seara, asa cum s-a saltat, vantul a si cazut facand loc unui calm care a indemnat echipajul de pe  Mandalay sa faca o iesire in golful Holbina. Asa s-a intamplat ca etapa spre canalul Dunavat sa nu mai poata fi atinsa datorita lipsei timpului, urmatoarea zi fiind necesara pentru retragerea spre Lunca. Singurul participant la RAID 2015 care a reusit parcurgerea intregului traseu a fost Vasile care a fost surprins de vremea rea la Nea Sinel.

                        Ultima zi pe apa a fost insorita, lacul pastrand valuri destul de mari dar echipajele s-au bucurat de inca o zi de navigatie, unii fortand motoarele altii umfland velele, toti ajungand in zona canalului pensiunii Casa Pescarilor unde am fundarisit ancora AlexandreiM asteptand sa se adune intreaga echipa RAID participanta, timp in care am servit o gustare si putina bere. Spre seara ne-am retras la pontonul pensiunii unde am legat barcile si am continuat cu un minunat bors de peste infaptuit de priceputii bucatari ai pensiunii la foc de lemne. Berea rece a curs pe gaturi pana spre seara, urmata de un somn bun.

              Duminica ne-a aratat o vreme buna, poate prea calda pentru scoaterea pe mal si dezarmarea barcilor.

              Luandu-ne ramas bun de la gazdele noastre am plecat spre casa cu inca un sac de amintiri frumoase in ganduri si multumiti de aventura acestui RAID.

      La Bucuresti o ultima cana cu vin a marcat inchiderea oficiala a editiei cu numarul patru a RAID-ului, timp in care gandurile deja ne zburau la expeditia de toamna pe care urmeaza sa o organizam.

Film 1  Film 2

 

Submit a comment