Ada Kaleh

        Insula Ada Kaleh era situata in mijlocul Dunarii, la 3 km in aval de Orsova . Masura aproape  2000 de pasi in lungime  si 500 de pasi in latime, o insula exotica transformata in fortareata , avand un climat cu influenta mediteraneeana.  Erau peste 50.000 de turisti romani dar si straini care vizitau insula pitoreasca in fiecare an. Era un punct turistic important datorita monumentelor intalnite aici dar si a delicateselor tucesti. Printre aceste specialitati ale insulei puse la vanzare pentru vizitatorii insulei se numara si dulceata de trandafiri , rahatul ,, locum si sugiuk “ , dulceata de smochine , inghetata ,halvita , susanul ,  braga , acadele , fructe autohtone precum si celebra cafea la nisip.

   Aceasta are o istorie complexa inca din antichitate, prima atestare documentara fiind a Cavalerilor Teutoni, in data de 22 februarie 1430, cand insula era numita “Saan”, grecii numind-o „Cotinusa„ , adica pamantul maslinilor salbatici, datorita vegetatiei sale de maslini salbatici.

  Conform Istoricului Alexandru Botu care situeaza insula Erythia in zona in care s-a aflat Ada-Kaleh , si interpretand basorelieful descoperit in  Cipru, care reprezinta cea de-a  zece-a munca pe care Erysteus , stapanul vremelnic al lui Hercules Iovio ( Heracles ), i-a impus-o eroului antic, aceea de ai aduce celebrele cirezi de boi ale regelui Geyron aflate pe isula Erythia .

  Nicolae Densusianu este primul care vorbeste de siturea insulei Erythia pe Dunare , analizand detaliile de cadru natural si studiind legendele din zona carpatica care fac vorbire despre Iovan Iorgovan ( Hercules Iovio ) .

  Pe basorelieful descoperit in Cipru , Hercules apare in stanga imaginii  , in momentul descinderii sale pe capatul din aval al insulei . Hercules poarta pe spate pielea leului Nemeic  , a carui coada i se zareste printe picioare . Capul si partea superioara a corpului eroului fiind sterse . Se mai vede partial bratul drept al eroului , indoit in efortul intinderii arcului cu care trage asupra monstrului Orthros , ce-l ameninta . Orthros , monstrul cu trei capete , vigilentul caine care-l insoteste pe Eurytion , boarul cirezilor , grabit sa mane cirezile catre capatul din amonte al insulei pentru a trece inot pe calalalt mal al fluviului . Cu mana stanga strange la piept ,, oleastul “ , arboreal Sfant al insulei ca sa nu ajunga in mainile lui Heracles , iar cu mana dreapta il ameninta pe erou , parand sa exprime gestul ca va fi pedepsit pentru faradelegea savarsita.

   Numele insulei a fost stabilit  si asa a ramas pana la dezafectarea sa – Ada-kaleh , in anul 1788 . Pana atunci a avut mai multe denumiri ; Saan , Rusava , Cerne , Demirkapi , Carolina , Ada , Insula Orsovei , Orsova Noua , Ada-I Kebir , Fortareata , Ada-Kale iar din 1788 Ada-Kaleh . De-a lungul timpului fiind supranumita “colt de rai” sau “micul Gibraltar”.

  Insula Ada Kaleh are o istorie lunga. La inceput , in anul 1853 aceasta avand doar 120 de locuinte in cateva din incaperile cetatii. Pe atunci intalnindu-se doar 112 familii de turci si 45 de crestini . Insula avea 312 ostasi aflati sub comanda lui Miralaj un cetatean sarb naturalizat otoman.

  In urmatorii 4 ani, numarul creste surprinzator ajungand la 500 de ostasi, 135 de locuinte, avand 485 de turci si 30 de personae de alte etnii. Cu toate acestea armata nu mai ramane mult timp pe insula, astfel in 1885 aceasta este retrasa ramanand doar cativa jandarmi, pentru pastrarea ordinii publice, condusi de Mudir-ul Ali Kemal Bey.

  Ada-Kaleh inceput sa prospere dupa vizita MS Regelui Carol al 2 lea pe 04 mai 1931, cand acesta a transformat insula in Porto-Franco (fara taxe vamale sau biruri fiscale).

  Fabrica de Tigari din Ada-Kaleh functioneaza inca din anul 1926 . Constituit ca Atelier de Tigarete apartinator de Fabrica Timisoara RMS , la initiativa unui anume domn Tilica Ioanid din Tr. Severin  si cu sprijinul lui C. Anghelescu , membru in Guvernul Romaniei .

  In urma vizitei MS Carol al II-lea au fost puse bazele unor ajutoare care  vindeau catre insula  produse scutite de taxe si a fost necesara infintarea unei societati comerciale care sa poata prelua aceste produse .  Se infinteaza la 20 Iulie 1931 Societatea Anonima Musulmana , o societate pe actiuni condusa de Ali Kadri . Aceasta societate preia in anul 1932 Atelierul de Tigari , crescandu-i capacitatea de productie . Pe langa feluritele tigarete fine produse, aici incepe si fabricarea tigaretelor din foi .

  Sase ani mai tarziu, aceasta este preluata si extinsa de Societatea Anonima Musulumana. Turci din alte localitati, vor migra in masa pe insula, realizandu-se multe casatorii avand ca urmare cresterea populatiei insulare si inregistrandu-se un record al natalitatii.

  Dupa vizita  secretarului general al partidului muncitoresc PMR Gheorghe Gheorghiu Dej se inaugureaza Fabrica de Confectii “Vasile Roaita”, ca o anexa pentru cea din Tr Severin.

  Sunt aduse noi cadre de conducere, administratori , reprezentanti ai autoritatilor, cadre didactie, personal calificat in diferite domenii dar si cetateni romani in cautarea unui loc de munca astfel numarul casatoriilor contiua sa creasca avand ca efect dizolovarea populatiei turcesti. Este si dovedit acest lucru deoarece o cladire turceasca a fost transformata in biserica ortodoxa.

  Locuitorii insulei erau fortati de catre comunisti, sa mearga la demonstratiile din zilele oficiale de sarbatoare, pentru ca toata lumea sa poata sa observe “viata buna” pe care o duc. Multiculturismul este instalat de comunisti,  pe insula, incet incet, populatia turca, fiind obligata, sa celebreze sarbatorile si evenimentele numai in privat, in propria locuinta. Public se desfasurau doar manifestarile artistice ce intruneau adeziunea conducerii si autoritatiilor comuniste.

  Insa  cresterea populatiei se opreste brusc, totul luand o alta intorsatura, insula  uramand a fii evacuata in doar doar 3 ani(1965-1968). Inca de la debutul anului 1964 aveau loc discutii despre aceasta operatiune, toata lumea considerand ca este vorba doar de zvonuri. A venit si ziua decisiva cand sunetele tunurilor marcau ziua inceperii lucrarilor la Sistemul Hidroenergetice si de Navigatie “Portile de Fier”.

  Umplerea bazinului de acumulare, a durat 10 zile intre 20 si 30 Martie 1971. Au fost stramutati locuitori si din alte asezari Dunarea suferind diferite schimbari pana in apropierea Belgradului . Au mai fost afectate 24 Km de magistrala de cale ferata, si 160 km de sosea toate fiind refacute deasupra nivelului lacului de acumulare.

  Pe insula aveau loc discutii aprinse pe tema dezafectarii insulei si stramutarea populatiei. Subiecte intens dezbatute in locuri publice sau in intimitatea familiei. Populatia era impartita in doua, o parte care dorea sa plece in Turcia formata de cei mai nemultumiti si traumatizati insulari in urma celor traite in ultimii 20 de ani.

  Ceealalta parte mai proletara convertita oarecum la noile standarde impuse de PMR si PCR, cei din clasa muncitiare, membrii de partid sau sindicat, pensionari fara un alt sprijin, cei care sperau la siguranta unei pensii sau la obtinerea unei locuinte. Discriminari s-au facut la despagubirile propietarilor de imobile intre insulari si celelalte localitati afectate.

  In cazul insularilor de etnie turca au fost evaluate numai imobilele terenurile nefiind luate in considerare de catre comisie. Despre terenuri sau alte bunuri nici pomeneala. Drepturile proprietarilor au fost incalcate grosolan cu larga complicitate a primarului insulei Mehmet Eyup si a secretarului Anghel Fometescu.

  Locuitorii insulei  care nu au putut justifica prin acte de mostenire drepturile proprietatiilor au fost omisi de pe lista de despagubiri . Un numar mare de cladiri, unele nationalizate, ramanand in patrimoniul statului .

  Arhiva primariei nu consemneza niciun proces verbal care sa reflecteze dezbaterile publice, anchete sociale sau adunarile populare in care sa se fi dezbatut  ori sa se fi infromat populatia despre acesta nationalizare.  Oamneii au fost informati in legatura cu planul de dezafectare a insulei. S-a trecut la intocmirea listelor, cati pleaca in turcia si cati raman in tara.

  In luna Septembrie 1967 este invitat la Bucuresti prim-ministrul turciei Süleyman Demirel . Pe agenda sa de lucru erau doua obiective. Turismul si problema insularilor de pe Ada Kaleh. Obtinerea pasaportului de plecare definitiva din tara a populatiei de etnie turca de pe insula era conditionata cu incalcarea drepturilor si demnitatii umane de urmatoarele cerinte :

cererea: de renuntare la cetatenia romana 

act de donatie catre stat a imobilului detinut pe insula

declaratie din care sa reiasa ca nu are nicio pretentie de la statul roman.

declaratie din care sa reiasa ca suporta cheltuielile de transport personal si al bagajelor pana la destinatie

    In cazul in care proprietarii nu donau de buna voie imobilele detinute, acestea erau considerate oricum bunuri fara stapan .

    Patrimonial cultural religios al comunitatii turce din Ada Kaleh confiscat si impartit apoi intre diferite institutii romanesti.

   Mare parte din populatie emigrand in Turcia sau mutandu-se in zona Dobrogei. La scurt timp a fost initializat un proiect de a reface insula Ada Kaleh, insa doar o mica parte din obiectele istorice fiind mutate pe insula Simian.

 

Material realizat cu ajutorul domnului Omer Kadri

 

 

 

Submit a comment