Tabara de Creatie

TABARA DE CREATIE

Rampa de lansare a conceptului RAID Romania

Cu pasiunea ne nastem, traim si murim. Daca in timpul vietii gasim resurse pentru a dezvolta pasiunea atunci ne putem bucura din plin de ce ne daruieste aceasta implinind vis dupa vis.

Noi si cand spun noi ma refer la intreaga echipa cu care ne vom cunoaste in cele ce urmeaza am reusit sa hranim pasiunea pentru ambarcatiuni si navigatie si sa infaptuim unul din frumoasele vise numit TABARA DE CREATIE care a stat la baza celui de-al doilea numit RAID ROMANIA.

Totul a pornit in anul 2010 cand ajutati de tehnologia moderna am reusit, cativa pasoinati, sa ne gasim pe un forum dedicat si sa dezbatem ideile fiecaruia. Cum pasiunea pentru navigatie si ambarcatuini presupune aer liber, natura salbatica, nicidecum activitatea in casa in fata unui display si tastatura, la initiativa prietenului Peter Solyom am inceput organizarea taberei de creatie. Peter detine o curte mare si o casa tradiotionala in Jurilovca si s-a oferit sa puna totul la dispozitie pentru a stabili tabara, loc pentru cort, loc pentru nevoile firesti si adapost de ploaie in cazul in care am fi fost deranjati de asa ceva.

In cadrul programului stabilit am avut ca obiective legarea de noi prietenii, consolidarea unei echipe care sa participe la iesiri in zonele frumoase care exista pe fasia litorala a Marii Negre de pe teritoriul Romaniei, dar si dezvoltarea abilitatilor la repararea ambarcatiunilor vechi si constructia de ambarcatiuni noi.

In vederea acestor realizari a fost propusa constructia unei barci traditionale care dupa ce va servi la dezvoltarea respectivelor abilitati constructive sa ramana ca nava scoala folosind la invatarea navigatiei sau la plimbari pe intinsurile apelor. A fost demarata constructia acesteia in primavara devreme la Slobozia de catre Niculae Mihai, cunoscut de prieteni ca Nicu Homemade, care a realizat osatura si a montat filele de bordaj ajutat de cativa prieteni intre care, alaturi de profesorul Mircea Nistorescu un mare aport l-a adus regretatul nostru prieten Valentin Matracaru, el fiind rapit de pe aceasta lume putin timp mai tarziu de un stupid accident de masina. Odihneste-te in pace Vali, prietenii tai te vor avea in gand tot timpul.

In primavara lui 2010, luna Mai fiind, am pornit catre Jurilovca sa il cautam pe Peter si frumoasa lui proprietate care urma sa ne gazduiasca timp de doua saptamani cat va dura TABARA DE CREATIE si distractia din jurul acesteia.

Jurilovca este un vechi sat pescaresc situat pe malul lacului Razim care datorita expansiunii turismului din ultima vreme s-a dezvoltat ajungand sa arate ca un mic orasel.

Este poarta de intrare spre Gura Portitei unde se poate ajunge din Jurilovca numai pe apa folosind numeroasele ambarcatiuni manuite de oamenii locului. Despre amenajarea de la Gura Portitei o sa vorbim ceva mai incolo, in cursul Taberei de Creatie parte din participanti bucurandu-se sa ajunga si in acest frumos loc.

Asa cum ne sta noua bine, in prima seara dupa ce am pregatit cate ceva pentru foame ne-am ocupat si de sete pana tarziu in noapte, ajutati fiind de chitara lui Razvan Neagu, pentru prieteni Legendaru’ care a tinut atmosfera de huzur incinsa.

Odata introducerea facuta, in zilele urmatoare constructia ambarcatiunii scoala a continuat sub atenta supraveghere a lui Nicu Homemade imprimand linia dezvoltarii de noi constructii de barci in paralel cu reparatiile la lotca lui Paul, aceasta fiind o lotca traditionala de aproximativ 8 metri, proprietatea lui Paul Condrat. Prietenul nostru Paul este localnic din Jurilovca, un pasionat al navigatiei traditionale cu lotca folosind vela numita parus. Fiind profesor de istorie si iubitor al acesteia el a studiat atent traditiile vechi ale locuitorilor deltei litorale, obiceiurile acestora si activitatile care au tinut comunitatea in viata si au permis dezvoltarea ei. De la Paul am invatat multe si cu siguranta mai avem de invatat, insa cel mai important dintre acestea este cu siguranta parusul si modul lui de folosire.

Dintre toti prietenii uniti in aceasta actiune cel mai fascinat a fost Aurelian Coca, roman de origine stabilit pe teritoriul Americii unde locuieste si in prezent, care a vrut neaparat sa facem un parus si sa echipam LOTCA scoala cu el, urmand sa exersam ceea ce stramosii locului au perfectionat ani la rand.

Acest parus este de fapt o vela poligonala neregulat care se sprijina pe o latura intr-un catarg de inaltime redusa si in coltul cel mai indepartat de o prajina foarte lunga la piciorul catargului, denumita ghionder. Pentru catarg se presupune ca in trecut era folosita una dintre vasle care se afla tot timpul in barca si gheonderul care se afla de asemenea permanent la bord, el fiind o unealta folosita la propulsia lotcii cand apele putin adanci sau mai cu seama vegetatia deasa nu permitea propulsarea cu ajutotul vaslelor. Controlul acestei vele se face cu doua sfori legate una de coltul de sus al gheonderului si una de coltul de jos al velei.

Dupa ce am stabilit cum trebuie facuta aceasta arborada si a fost desenata respectiv proiectata vela, a fost necesar un ajutor pentru a fi executata. Acest ajutor a venit din partea prietenuilui Niculae Prepelita, pentru noi Lipan, care de profesie judecator fiind dar pasionat de croitorie s-a oferit sa execute vela cu pricina. A iesit foarte bine, ii multumim si pe aceasta cale, purtandu-ne in repetate randuri pe Razim la expeditiile Raid care au urmat si pe Dunare la Turneul International al Dunarii, pana a fost furata de un om rau in zona sarbeasca a fluviului, la Kladovo.

O contributie importanta la constructiile realizate, dar mai cu seama la realizarea atmosferei de relaxare a avut prietenul Sorin Radu, el fiind stiut de mai toti cunoscutii drept Impaiatu’. Fire deschisa si plin de voie buna, avand o buna cultura generala si un talent care ii permite mult el reuseste sa imprime oricarui grup la care se lipeste o doza de veselie si voie buna de care in totdeauna este mare nevoie.

Pentru ca firesc fiind nevoia sufleteasca ne impingea, a fost absolut obligatoriu sa ajungem la apa. Am facut asta avand la noi un deosebit catamaran gonflabil Happycat pe care Aurelian il imprumutase de la unul dintre prietenii care nu au fost alaturi de noi pentru teste si pentru a intelege senzatiile date de o astfel de ambarcatiune. S-a dovedit a fi un lucru superb, versatil, foarte usor de utilizat pe apa si bineinteles deosebit de usor de transportat sau depozitat, avand sa zicem, un singur cusur mic: pretul cam mare.

Am deplasat ambarcatiunile in zona capului Dolojman unde se afla o mica plaja pietroasa. Aceasta plaja care ne-a servit pentru lansare este situata la poalele unei faleze de stanca pe care se gasesc ruinele vechii cetati Argamum. Respectivele ruine au frumusetea lor si ele, insa vederea imprejurimilor de la inaltimea Capului Dolojman merita o vizita. Mai multe nu o sa spunem, noi am fost si ne-a placut, va lasam sa mergeti si voi sa apreciati locul cu propriile simturi.

Apa lacului avea la acea vreme temperatura numai buna sa facem un inot de relaxare in timp ce am lansat la apa catamaranul si ambarcatuinea Black Sea confectionata din rasina epoxidica armata cu fibre de sticla, care purta mandra in ambele borduri numele Ada – Kaleh.

In timp ce catamaranul Happycat era armat de Impaiatu, Orafaz, Sandrin, Marian Bunea, Aurelian si alti citiva pasionati, la apa incepeau probele ambarcatiunii Cernica 1 construita de Legendaru acasa in propriul dormitor dupa niste planuri gasite in internet la care a adus cateva mici mdificari dupa stilul sau binecunoscut noua. Aceasta mica ambarcatiune a fost realizata din trei componente majore: corpul navei inchegat din prefabricate traforate in placaj si incleiate cu rasina epoxidica bicomponent, flotorul ce reprezinta si elementul de flotabilitate ajutand la plutire fiind reprezentat de o camera de tractor si arborada executata cu maiestrie dintr-o foaie de cort vechi ce culisa pe catargul de lemn purtata de cateva inele de asemenea din lemn, piese provenite de la raionul de draperii al unui magazin de specialitate. Pentru guvernare avea prevazuta o carma din placaj actionata de o mica eche.

Sub greutatea Legendarului micuta nava a avut prima data o tendinta de a se scufunda apoi s-a rasturnat direct trimitand pe infaptuitorul sau direct in adancuri. A fost apoi randul lui Orafaz sa testeze calitatile nautice ale acesteia, el fiind mai robust a reusit sa pluteasca dovedind tuturor ce ambarcatune minunata este Cernica 1, pentru distractie binenteles, nu pentru navigatie.

Apoi simturile au fost desfatate cu navigatie pe lacul Golovita si Razim. Aceste doua lacuri ce fac parte din complexul lagunar Razim – Sinoe se despart printr-o stramtoare aflata in zona Capului Dolojman si insula Bisericuta, aceasta fiind aflata spre malul marii. Insula este rezervatie naturala strict protejata fiind locul unde o serie de specii importante de pasari isi au cuibul si clocesc ouale in procesul de inmultire care asigura perpetuarea speciilor, una dintre cele mai interesante fiind califarul. Desi este asa cum am spus o zona in care nu se poate intra, in anul 2003 au fost demarate o serie de studii arheologice care au scos in evidenta existenta in vechi timpuri a unor civilizatii de origine greaca, romana si medievala. Acum in liniste palcuri de pelicani traiesc in zona acestei insule, asigurand o frumusete rara a locului.

Dupa o frumoasa plimbare pe intinsul celor doua lacuri ajutati de un vanticel numai bun si calmul relativ al apei, adica o vreme numai buna pentru navigatie, toata lumea s-a retras la baza din curtea lui Peter unde am facut la ceaunul de fonta un foarte gustos gulas care a fost insotit de un vin de Cotnari. Cei care au vrut sa simta adevaratul spirit al zonei au putut savura cateva scrumbii facute la jar. Dupa ce burtile au fost puse in ordine toata lumea prezenta a facut planuri si a schimbat idei pana la ceas tarziu de seara. S-a baut cate un vin, s-a cantat, atmosfera de veselie si prietenie fiind foarte gustata de toti cei prezenti.

Intr-una din zilele urmatoare am pornit spre Gura Portitei peste lacul Golovita pe o vreme excelenta, vantul batea usor cat sa duca Happycat-ul lin peste intinderea de apa usor valurita si sa permita o relaxare totala a echipajului de pe Ada-Kaleh. Acesta este o ambarcatiune deschisa lunga de aproximativ 5 metri, constructie romaneasca foarte potrivita pentru plimbari pe ape interioare si lacuri litorale. Barca noastra a fost propulsata de un motor Suzuki de 15 cai putere si alternativ de o pereche de vasle. Am fost foarte multumiti de calitatile nautice ale acesteia. Distanta de aproximativ 12 kilometri din micutul port Jurilovca, acum renovat cu fonduri europene prin grija primariei, pina la Gura Portitei a fost parcursa fara graba explorand zonele pusti ale malului unde am fotografiat cuiburile de cormorani. Acestea pot fi usor de recunoscut dupa salciile uscate care par a fi trecut printr-un incendiu, rod al excrementelor acestor pasari, excremente care fiind toxice produc uscarea arborelui in care ele isi stabilesc locul.

Navigand alene si incantand spiritul cu aceste peisaje si trairi am cautat intrarea in complexul Eden care se afla construit in zona Gura Portitei, aceasta facandu-se printr-un scurt canal marginit de stuf. Amenajarea turistica a fost construita pe ingusta fasie de uscat ce desparte Marea Neagra de apele dulci ale Dunarii in locul unde in trecut exista o intrare care facea ca marile lacuri ale fostei lagune Razim – Sinoe sa comunice cu marea. Aceasta portita a fost inchisa artificial in anii ’70 in cadrul programului de sistematizare a Deltei Dunarii si limanelor initiat de Grigore Antipa, astefel in acest loc rezultand o mica plaja linga un golfulet marginit de doua diguri construite din stabilopozi, un loc unde petrecerea unei vacante poate fi asemenea unui vis frumos. Ne-am racorit cu cateva beri reci de la terasa complexului si am vizitat un bun prieten poreclit Musca pe numelui Vali care desi a fost cu noi la Jurilovca sambata si duminica acum era in timpul serviciului, el operand gratarul restaurantului cu o maiestrie care ii face pe multi bucatari sa paleasca de invidie.

In restul timpului saptamanii in paralel cu continuarea constructiei la lotca scoala a fost inceput lucrul la skiff-ul norvegian al carui detinator este Peter, intentia fiind sa il dam la apa pentru o plimbare week-endul urmator. Aceasta barca este restaurata de proprietar fiind o constructie pe coaste de lemn din file de bordaj de scandura acoperite cu rasina epoxidica armata cu fibra de sticla, apoi vopsita pentru protectia la radiatia ultravioleta emisa de soare. Respectiva ambarcatiune este echipata cu un motor diesel monocilindric, fabricatie chinezeasca, scula care s-a dovedit economica prezentand un consum bun dar fiind cam zgomotoasa afectand astfel confortul unei plimbari linistite pe apa care sa aduca relaxarea atat de dorita de noi toti. Dupa ce a fost dat la apa skiff-ul cu echipaj constituit ad-hoc a pornit impreuna cu Ada-Kaleh la plimbare in cautarea intrarii in Canalul Dunavat. Deoarece eram cu totii pentru prima data in acele locuri si avand cunostinta despre digurile submerse aflate la intrarea in canalele Dranov si Dunavat si dat fiind ca barcile au pescaj diferit, Ada – Kalek beneficiind atat de avantajul pescajului mai redus cat si de propulsia lenta si usor controlabila din vasle am adoptat strategia de a trimite aceasta ambarcatiune in recunoastere inainte fiind urmata de skiff. Am gasit canalul Dranov si am intrat putin pe el sa il vedem dupa ce am facut botezul amandoi lovind usor digul submers gresind copilareste. Eu cu Ada – Kaleh fiind mai departe am vazut skiff-ul intrand in canal si l-am urmat cu motorul in relanti gandind ca daca el a trecut eu cu pescajul mai mic nu voi avea probleme, gandire care s-a dovedit a fi gresita pentru ca de la distanta nu am observat ca Peter sarise zdravan peste dig. Din fericire nu am produs avarii grave la niciuna din ambarcatiuni si dupa o oprire la prima cherhana din gura Dranovului am plecat inapoi spre Jurilovca. Mult timp am trait cu toti cu convingerea ca intrasem in canalul Dunavat, dupa ceva vreme comparand pozele facute atunci am constatat ca am fost de fapt in Dranov. Acum stim, la intrarea in Dranov digul este cotit fata de intrarea in canal spre sud iar la intrarea in Dunavat este drept pe intrarea in canal.

Un moment important intre activitatile taberei a fost prima lansare la apa a velierului proaspat construit AlexandraM, o barca lunga de 7 metri construita pentru navigata cu vele, proprietatea lui Nicu Marin  adica Nicu 7 metri, ambarcatiunea fiind vinovata de altfel pentru alegerea poreclei proprietarului. Constructia carenei a fost realizata dupa planurile rusesti ale lui Natali, de catre Nicu Homemade la Slobozia. Lansarea, desi a fost un mic insucces pentru armator, a insemnat un moment plin de suspans pentru cei implicati in actiune. Datorita unei neconcordante intre nea’ Nicu Homemade si Vasile, un lucrator menit sa il ajute la lucruri marunte, carena a ramas slefuita si neacoperita cu rasina epoxidica. Astfel in momentul lansarii a fost asemeni unei strecuratori incasand cateva sute de litri de apa pina sa fie observat acest fapt.

Din fericire a fost scoasa din apa la momentul potrivit si nimic grav nu s-a intamplat, in scurt timp un strat nou de rasina epoxidica si fibra de sticla acoperind carena AlexandreiM si astfel impermeabilizata a facut cateva voiaje pline de veselie si voie buna si cu siguranta va mai face si altele.

Dat fiind ca timpul de doua saptamani alocate taberei de creatie se apropia de sfarsit, am intors barcile si am pornit spre fosta fabrica de industrializat peste din Jurilovca unde se afla doua maluri amenajate putin cu tenta de rampa nautica pe unde urma sa scoatem barcile din apa. Fabrica de procesare a pestelui, odinioara infloritoare asigurand locuri de munca pentru o multime de localnici si un trai bun acestora este acum o ruina. Printre cladirile dominate de liniste mai sunt doar cateva epave care asteapta sa fie taiate si vandute la fier vechi. La sfarsitul anilor ’90 in Romania industrializau peste cateva mari fabrici, la Jurilovca, Sulina, Tulcea, Braila, Galati si Bucuresti. Aceasta industrie infloritoare a fost macinata de falimente in lant a acestor fabrici odata cu disparitia flotei de pescuit marin si a scaderii potentialului piscicol de apa dulce datorita maririi nivelului de poluare pe de-o parte, pe de alta parte a pescuitului nechibzuit si a braconajului exagerat folosind metode care pe langa decimarea fondului piscicol duc la sterlizarea masculilor si implicit impiedica reproducerea. Acum localnicii incearca sa duca traiul mai departe exploatand orice au la indemana pentru a face turism cele cateva luni de vara in care trebuie asigurat necesarul pentru un an intreg.

Fara indoiala vedeta Taberei de Creatie este catelul Haiduc. Povestea lui este usor emotionanta si trebuie neaparat sa o impartasim. In drum spre tabara unul din echipaje, nici nu stim cine, a oprit intr-o parcare pentru anumite nevoi firesti. In acest loc, amarat si pricajit se afla un pui de catel care asa ciufulit cum era a induiosat inima unuia din cei opriti. Asa a ajuns si el sa participe la Tabara de Creatie, unde s-a dovedit deosebit de prietenos si ascultator devenind repede prietenul tuturor copiilor prezenti. Noaptea dormea la intrarea cortului meu dand alarma imediat cand cineva misca in zona. Doar pentru ca aveam la Bucursti un ciobanesc romanesc, nefiind sigur daca se pot imprietenii, Peter gazda noastra la acest eveniment s-a oferit sa il ia in Austria unde locuieste, tot el botezandu-l Haiduc. Asa a ajuns cu acte in regula cetatean austriac si foarte bucurosi am fost sa ne revedem anul urmator la RAID 2012 unde a fost prezent si el desigur.

Nu putem incheia aceasta istorioara a TABEREI DE CREATIE fara a va destainui si excursia facuta, de aceasta data terestru, la ruinele cetatii Enisala aflata la doar cativa kilometri de satul Jurilovca. Aceasta se afla pe un deal intre lacurile Babadag si Razim. Afara de valoarea istorica si pachetul de informatii cu referire la locuitorii zonei din acele timpuri cand apele Marii Negre spalau acest mal care acum este al Razimului , locul mai ofera vizitatorului o superba priveliste de ansamblu a celor doua lacuri si a organizarii sociale ce s-a dezvoltat in jurul lor.

Am incheiat TABARA DE CREATIE care a avut loc in anul 2011 la Jurilovca retinand cu totii anintiri placute, avand un bagaj de cunostinte in plus si cu noi prieteni in gand, avand planurile facute pentru ceea ce urma sa se intample si anume infintarea Asociatiei raid Romania sub egida caruia se vor desfasura frumoase plimbari in zona lagunara Razim – Sinoe.

Submit a comment